Jocul de-a măcelul

(Ce formidabilă harababură)

-Hei, pot să mă aşez la masa ta?
-Hei, poţi să nu te aşezi. Oare ce vei alege?
-Scuză-mă, am remarcat că amândoi purtăm ochelari, suntem îmbrăcaţi ciudat şi nu prea părem integraţi în grup. Poate că ar fi interesant să socializăm puţin, plecând de la punctele astea comune.
-Doar dacă trebuie. La fel de bine poţi să taci şi să-ţi înfuleci cerealele, nu mă deranjează.
-Eşti amuzantă, îmi place. Unde ai fost toată viaţa mea?
-Te-am aşteptat aci. M-am născut în cantina asta, am crescut în cantina asta şi mă gândeam că o să mor aici, singură. Dar acum ai apărut şi viaţa mea poate în fine să înceapă!
-Atunci permite-mi să mă prezint: eu sunt Potter. Harry Potter.
-Exact ce-mi trebuia la desert: un britanic băţos. „Shaken, not stirred”?
-Pardon?
-Sire, este o onoare. Umilul meu nume este Daria. Doar Daria. Aş face şi o reverenţă, dar mi-am uitat mantia acasă.
-Ştii despre mantia invizibilităţii?!
-Ăsta e celebrul umor negru insular despre care se tot vorbeşte? E drept, poate că sunt mai ştearsă, dar asta nu înseamnă că trebuie să o (cum se zice pe la voi?) rub it in my face.
-Nu-mi vorbi de feţe. Zi şi noapte mă bântuie un chip îngrozitor, lipsit de nas!
-Deh, copile, dacă te uiţi prea mult la Mtv. Totuşi, Michael Jackson are şi câteva piese reuşite.
-Îi poţi pronunţa numele!
-Mda, mare brânză, e infinit mai uşor decât Engelbert Humperdinck sau Apoptygma Berzerk.
-Ai o dicţie impecabilă.
-Doar de-aia mergem la şcoală, nu? Voi ce studiaţi?
-Istoria magiei, transfigurare, divinaţie, vrăji şi contra-vrăji, dresură de grifoni, vâjthaţ…
-Desigur, ocultism, bestialitate şi mingicăreală. Cui îi trebuie fizică, mate, gramatică în noul mileniu? Deşi mă gândesc că nişte cursuri de logică ţi-ar fi foarte utile.
-Logică? Nu cred, nu avem voie cu magie neagră. Acum aprofundăm Lumos, Protego şi Wingardium Leviosa.
-Stai, ai pronunţat greşit, este Vargas-Llosa nu Lévy-Llosa. Cât despre realismul magic…
-Facem poţiuni cu gheare de aardvark şi cu solzi de bazilisc.
-Măcar vă dezvoltaţi vocabularul. Aţi ajuns şi la litera C?
-Nu râde, se întâmplă mai mereu lucruri extraordinare. Odată am avut un trol în pivniţă…
-Şi l-aţi sunat pe Gandalf cel Gri să-i ardă un toiag pe spinare?
-Ce vrei să spui?
-Aloo, trol, Tolkien, Mines of Moria, Sauron, pitici, elfi, orci şamd? Voi chiar nu citiţi cărţi pe-acolo?
-N-o să-ţi faci niciodată prieteni dacă stai cu nasul în cărţi toată ziua.
-Să sperăm.
-Oricum, există şi alte feluri de lectură. Am găsit, de pildă, un carnet foarte vechi al unui necromant care putea să citească gândurile şi, ce să vezi, într-o noapte…
-Lasă-mă să ghicesc: ai primit pizza, bere de ghimbir şi o revistă deocheată Muggleboy şi ţi-ai făcut de cap până-n zori?
-Aiurea, nu există Muggleboy. Am verificat. Dar există The Daily Prophet, e interesant, are şi imagini mişcătoare.
-Fascinant. Băi, dar de Internet ai auzit?
-Hm. Ţi-am zis că am un unchi vârcolac? Se preschimbă când e lună plină!
-Hihi, iar eu am un văr de-al doilea vampir. Bunul văr Edward. Poate vorbim cu unchiul tău – am o idee de film, ceva cu vampiri vs. vârcolaci, n-are nicio noimă, dar cred c-ar face ravagii printre preşcolari.
-Ce este un ‚film’?
-Serios? Pe ce lume trăieşti? Poftim: „Filmul este arta perversă prin excelenţă. Nu-ţi oferă ceea ce-ţi doreşti – îţi spune cum să doreşti”. Slavoj Žižek.
-Piatra filosofală!
-Sau, mm, „Filmul ca visare, filmul ca muzică. Nicio artă nu ne parcurge conştiinţa în felul în care o face filmul, care se cufundă drept în sentimentele noastre, drept în adâncurile camerelor întunecate ale sufletelor noastre”. Ingmar Bergman.
-Camera secretelor!!
-Harry, flăcău, ai cam luat-o razna. Linişteşte-te, se uită lumea la noi.
-Dementori, dementori peste tot!!!
-Ţţ-ţţ. „Am văzut cele mai strălucite minţi ale generaţiei mele distruse de nebunie. Stai niţel, generaţia mea nu are minţi strălucite”. Doar Daria.
-Trebuie să dispărem!!!!
-Harry, începi să mă calci pe nervi.
-Evanesco! Evanesco!
-Iar ai pronunţat greşit, este: Eugène! Ionesco!
-✨
-Hasta la vista, baby.