Omul în tren

„La începutul iernii următoare, însă, o femeie care spăla rufe
la râu, la ora cea mai caldă din zi, porni să treacă strada mare
scoţând urlete stridente, într-o alarmantă stare de excitare.
-Soseşte ceva înspăimântător, reuşise ea să explice,
ca o maşină de gătit care târăşte după sine un sat întreg.”
― Gabriel García Márquez, Un veac de singurătate

Trecuserăm bine de Ploiești când îmi spuse: știi, viața e ca un tren pe care l-ai pierdut, ai ajuns prea târziu la gară sau ai încurcat liniile sau ai rămas prins în aglomerație sau ce naiba s-a mai întâmplat și te-ai trezit rămas de izbeliște în decor, cu valiza în mână, și aia mai mult goală, că doar se știe, nu iei nimic cu tine acolo unde te duci, până la urmă. Dar văd că ați prins trenul, zic, doar suntem aici împreună și vorbim despre asta, aiurea, răspunde, ăsta nici măcar nu e trenul meu, m-am suit în el pentru că tot eram pe-acolo și n-aveam altă treabă mai importantă, în fond – în fond toate treburile, vreau să zic toate trenurile seamănă între ele, iar ceea ce contează e drumul, nu destinația, sau cel puțin așa ne place să ne zicem pe când ne ducem, dar vezi că uneori e indicat să ajungi undeva, ca să nu ți se pară că mergi în gol. Nici mașinăriile nu pot merge în gol la infinit, iar ele sunt mașinării din metal pe osii, nu ființe de carne pe oase cu simțiri în valize -mai mult goale-, trebuie să înțelegi cum mă simt așadar, nu e deloc ușor, chiar dacă pare că nu fac mare lucru, doar stau comod și mă las dus. Ca toți oamenii, zic, nu e grav, ba e foarte grav, răspunde, că speri pe undeva să nu ajungi ca toți oamenii, să te lași dus. Ai vrea să crezi că ești special, că tu te duci, chiar dacă pierzi un tren și apoi prinzi un altul și, cum spuneam, speri pe undeva deși ești pe nicăieri.

Eh, dar asta e doar o expresie, zic, este foarte important să ne exprimăm, răspunde, și cu asta nu mă refer doar la aspectul lingvistic, comunicațional, interrelațional, vreau să spun că e important să te exprimi pe tine, să spui ceea ce ești -să îți mărturisești faptul ființării-, dar e la fel de esențial să știi cum să te exprimi, iarăși în sensul susmenționat. Francezii au o expresie revelatoare, atunci când vor să spună că sunt pe cale să întreprindă o acțiune ei folosesc „être en train de faire quelque chose”, a fi în tren să faci ceva, literalmente. Suntem mereu în tren -să gândim, să vorbim, să dormim, să iubim, să urâm, să trăim. Ne petrecem tot timpul în tren – este cel mai concret și mai caracteristic dat al nostru ca specie, iată de ce cred că e atât de relevant să investigăm această chestiune.

Văd că ne aflăm în plin câmp, probabil că mai putem prelungi nițel joaca cu conceptele: dacă tot am ajuns aici, trebuie să menționăm expresia anglo-saxonă „a train of thought”, folosită pentru a defini în sens larg cugetarea, sau mai precis avansarea logică pe firul unei idei sau al unui lanț rațional. E un lucru teribil să-ți pierzi trenul gândirii, asta o știe oricine, dar poate mai regretabil este să iei trenul unei idei greșite. Thomas Hobbes, cel care a născocit ideea trenului gândirii, scria așa în Leviatanul său: „Atunci când un om reflectează la un lucru, următorul său gând în sine nu este atât de aleator precum pare. Gândurile nu se succed în mod relativ”. Nici gările, iată, am ajuns la Breaza, la bună revedere, eu acum trebuie să

Pornește cu pași grăbiți pe culoar, fluturându-și brațele lungi, continuându-și conversația cu sine și cu lumea dincolo de ușile portocalii, care i se închid în urmă cu un oftat mecanic. Îi zăresc silueta longilină alergând cu efort pe peron, cobor geamul și îi strig: valiza, v-ați uitat valiza! Își întoarce capul, zâmbind, și îmi răspunde între două suflări, ducându-și mâna la piept: caută înăuntru! Apoi dispare.

Este o valiză din piele maro, veche și târnosită, fără vreo etichetă care să mă edifice cu privire la numele ori adresa posesorului. Se deschide singură atunci când o prind de mâner. Este, așa cum ar fi trebuit să fi ghicit deja, mai mult goală, conținând doar un carnet de notițe cu foi liniate de mână. Primul rând al fiecărei file este ocupat de o scriere măruntă, care se apleacă spre drepta pe măsură ce se apropie de margine, de parcă și cuvintele ar dori să o rupă la fugă de pe o pagină pe alta.

Ziua 21.982, R-8655, Medgidia – Babadag
Caz 76c, fișa II – Dietrich Bonhoeffer

–  cel de-al șaselea fiu al celebrului doctor psihiatru și neurolog german Karl Bonhoeffer – dedicat viața înțelegerii mașinăriei complicate a relațiilor omenești. La New York – pastorul bisericii baptiste din cartierul Harlem – confruntat cu problemele integrării / presiunii sociale. În Mexic – conferințe despre pace. La Berlin – profesor de teologie / curier pentru mișcarea de rezistență împotriva lui Hitler. S-a împotrivit public persecuției evreilor și programului de eutanasiere a acestora. Încarcerat de Gestapo timp de doi ani pentru vina de a fi contribuit la un complot de ucidere a führerului. Sfârșitul vieții – lagărele de concentrare de la Buchenwald / Flossenbürg. Executat prin spânzurare pe 9 aprilie 1945 – două săptămâni înainte ca trupele americane să elibereze Flossenbürgul / o lună înainte de capitularea Germaniei naziste. „Dacă te sui în trenul greșit nu are rost să te apuci să alergi pe coridor în direcția opusă” – Dietrich Bonhoeffer 

Iau carnetul cu mine și mă grăbesc spre ieșire, pentru a nu pierde stația în care plănuisem să cobor. Ușa portocalie a compartimentului vecin este întredeschisă, și din spatele ei se aude o voce familiară: aiurea, ăsta nici măcar nu e trenul meu, m-am suit în el pentru că tot eram pe acolo și n-aveam altă treabă mai importantă, în fond – în fond ce putem face? Iată, aceasta e întrebarea, pentru a parafraza din clasici. Ce pot eu face este să trag un semnal de alarmă – dar așa se pare că nu ajungem nicăieri, niciodată. Dumneavoastră unde mergeți?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: