Mersul treburilor (în patru acte)

Personaje:
Domnul Nicușor Pendelete, administrator de bloc
Domnișoara Angela Albu, zisă și ‘Ange Blanc’, artistă conceptuală
Domnul Nelu Ramură, pensionar, fost impiegat CFR
Contesa Ermessenda, locatară, fostă castelană
Câinele Oscrate

Decor:
O cameră de 3 pe 4, la ultimul etaj al blocului P15 (între uscătorie și casa liftului). Ușa este din termopan alb mătuit. Pereții sunt scorojiți, cu urme vizibile de igrasie pe tavan. În partea dreaptă se găsește un fișet antic din fier, cu sertare ruginite care nu se mai aliniază de mult conform standardelor de fabricație. În fața intrării este o bancă de lemn fără spătar, cu o stinghie fracturată la jumătate. Pe peretele din stânga este atârnat un calendar cu tema ‘Famous Nobel-prize winners’, deschis la luna februarie, de unde își încruntă sprâncenele stufoase scriitorul polonez Czeslaw Milosz, “who with uncompromising clear-sightedness voices man’s exposed condition in a world of severe conflicts”. Sub calendar se află o masă acoperită cu o mușama înflorată, pe care sunt înșirate câteva teancuri de dosare cartonate și de documente în format A4. Pe scaunul din capătul mesei șade domnul Pendelete, administratorul blocului P15, răsfoind un volum de memorialistică interbelică.

Actul I

Ușa de termopan mătuit se deschide. Intră domnișoara Albu. Domnișoara Albu este foarte înaltă și nițel peltică; poartă o rochie neagră și sandale cu paiete aurii.

Nicușor Pendelete:
Ați adus actele?
Angela Albu:
Iată, am adus actul I, după cum mi-ați cerut.
Nicușor Pendelete:
Cu dosar cu șină, timbru fiscal, avizele necesare?
Angela Albu:
Cu tot ce trebuie. Dosarul e cu elastic, cred că e mai elegant așa.
Nicușor Pendelete:
Elegant, spuneți? Dar ce este eleganța, domnișoară, dacă nu o sublimare extetizantă a inutilului futil, o deturnare artificială a esenței întru aparență extrinsecă, o obnubilare nombrilistă a evidenței originare?
Angela Albu:
Dar aparența este în sine extrinsecă, nu-i așa?
Nicușor Pendelete:
Așa ar părea unei priviri superficiale, însă la o examinare atentă putem observa că asumarea acestei prezumpții echivalează cu o negare a dimensiunilor implicite ale ego-ului arhetipal.
Angela Albu:
Fără îndoială, însă, după cum spunea cineva, “Ideea arhetipului este subscrisă noțiunii de model,

Intră Nelu Ramură. E nebărbierit și nerăbdător.

Nelu Ramură:
“…iar modelul lipsit de eleganță este ca ficatul de rață à la Toulousaine fără trufe”. Ce faceți, dom’le, iar serviți truisme împănate pe stomacul gol?
Nicușor Pendelete:
Mă bucur că împărtășești perspectiva maestrului Durand, nea Nelule, îți atrag totuși atenția că teoria sa se bazează pe o interpretare eronată a teoriei jungiene. Sincer să-ți spun, nu pot să înghit metafizica culinară a lui Chef Durand, care este…
Nelu Ramură:
Care este aceeași Bain Marie cu altă pălărie! Te pierzi în sofisme, domnu’ Pendelete, și pierdem din vedere lucrul în sine, das Ding an sich, pentru care m-am prezentat aci, ad-hoc, hic et nunc, volens-nolens, in personam.
Angela Albu (intervine timid):
Și dumneavoastră, deci, tot cu, mm, actele?
Nelu Ramură:
Desigur, domniță, am venit să dau seamă de actele mele.
Nicușor Pendelete:
În regulă, nea Nelule, să lăsăm abstracțiunile și să examinăm evidența. Ai adus cele necesare?
Nelu Ramură:
Poftim,

Actul II

În biroul administrației se așterne liniștea. Domnul Pendelete studiază cu atenție documentele, domnișoara Albu privește fix podeaua, domnul Ramură își bâțâie brațele pe lângă corp.

Nicușor Pendelete:
Totul e aproape în regulă. Problema e că lipsește timbrul de 0,50.
Nelu Ramură:
Problema e că ești mărginit, domnu’ Pendelete. Nu o să ajungem nicăieri ca specie cu mentalitatea asta de simieni închistați cu cotiere!
Nicușor Pendelete:
Cotiere, da, pentru că este o atmosferă glaciară în biroul ăsta! Dacă v-ați plăti întreținerea la timp nu s-ar suspenda atât de des elemental termic în clădirea asta infernală.
Angela Albu:
Glacială.
Nicușor Pendelete:
Iar dacă dorești să mă insulți cred că poți găsi ceva mai bun decât trimiterea la străbunii antropoizi, care au arătat mai multă verticalitate decât matale în era lor glacială. Nu-i așa, domnișoară?
Angela Albu:
Glaciară!
Nelu Ramură:
Bun, suntem de acord că nu suntem de acord. Eu mă cam grăbesc, am o lansare de carte la clubul de bridge, așa că ți-aș fi recunoscător dacă ai încheia mai repede aceste formalități jenante.
Nicușor Pendelete:
Stimate nea Nelu: bine. Voi închide ochii de data asta. Pentru că ai dosar cu șină. Vedeți, domnișoară, că se poate?
Nelu Ramură:
Măcar atât știu și eu! Am lucrat 42 de ani la Căile Ferate, scriitor de vagoane și impiegat mișcare. Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la…
Nicușor Pendelete:
Parcă ziceai că o iei din loc.
Nelu Ramură:
A, da. Fără întârziere.
Angela Albu:
Dar n-ați terminat povestea, domnule Ramură!
Nicușor Pendelete:
Lăsați-l, domnișoară, aia nu e o poveste, e o viață. Mai sunt zile! Să revenim la

Actul I(II)

Intră câinele Oscrate, amușinând cu interes sandalele Angelei Albu.

Câinele Oscrate:
Ham?
Nicușor Pendelete:
O, nu! Un animal!
Angela Albu:
Este un câine, domnule administrator. Ar trebui să vă bucure, mai devreme ridicați în slavă primatele.
Nicușor Pendelete:
Cu certitudine, însă acesta nu este unul. E doar un mop puricos.
Angela Albu:
Doar pentru că e un câine maidanez nu înseamnă că nu este o ființă cu aprehensiuni și…

Câinele Oscrate ridică piciorul din spate în dreptul fișetului metalic din birou.

Angela Albu:
…și instincte. Cine suntem noi să reprimăm instinctele pure ale acestei ființe aparte?
Nicușor Pendelete:
Domnișoara Albu, câinele dumneavoastră face pipi pe fișet.
Câinele Oscrate:
Ham!
Angela Albu:
Este un statement, domnule Pendelete.
Nicușor Pendelete:
Un statement?
Angela Albu:
Da! E vorba despre lupta individului oprimat cu teribila mașinărie birocratică! Este momentul să ne ridicăm într-un glas și să strigăm: Jos…
Nicușor Pendelete:
Jos piciorul, câine! Uitați, acum face pipi pe ficus.
Angela Albu:
Nu înțelegeți? Este un protest împotriva despotismului asasin al omului care zăgăzuiește natura, o ia prizonieră în celulele sale meschine de beton și oțel și sticlă…
Nicușor Pendelete:
Nu pe formulare, Oscrate!
Angela Albu:
…și celuloză!
Nicușor Pendelete:
Este un act revoltător!
Angela Albu:
Asta încerc să vă spun de la început, domnule administrator. Țin să dezavuez cu toată tăria aceste acte pe care dumneavoastră ne forțați să le…
Nicușor Pendelete:
Dar eu sunt un simplu…
Câinele Oscrate:
Ham.

Actul IV

Intră contesa Ermessenda, în halat matlasat și papuci cauciucați, cu părul pe bigudiuri și vată în urechi. Cei prezenți o privesc fascinați. Contesa Ermessenda respiră cu dificultate și vorbește cu un profund gâjâit tabagic.

Contesa Ermessenda:
Lumea-ntreagă e o scenă și vă rog să nu mai faceți alta!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: